Politica într-o ureche: Mike Tyson în Senat

Politicenii noştri (parte din ei, mă rog) au mai făcut o dată dovada capacităţii lor cognitive, a ideaţiei strălucite şi a respectului pe care îl au faţă de cele mai importante instituţii ale statului. Vizita unui mare sportiv internaţional în România s-a transformat într-un circ total, din care nimeni nu s-a ales, în final cu nimic. „Nimeni” – adică cei neimplicaţi, mulţimea. Foloase au tras, grăsane şi consistente, cei implicaţi. Indiferent care a fost motivul pentru care Tyson a ajuns în România, fie că e politic, fie comercial, ambele au eşuat prin grija unor oameni iresponsabili, care au transformat o vizită firească ce trebuia să se desfăşoare cu totul altfel, într-un tablou penibil, disperat, care arată cât se poate de bine cum arată de fapt scena noastră politică înaintea alegerilor parlamentare. Lăsând la o parte lansarea unui produs energizant a cărui imagine este, şi în România, pugilistul american, gurile rele spun că accesul lui Tyson în Senat (o idee aberantă) uşile au fost deschise cu ajutorul preşedintelui PSD, Liviu Dragnea.

Astfel, Vasile Câtea, şeful PSD Iaşi şi preşedintele Federaţiei Române de Box ar fi apelat la Dragnea, pentru a facilita circoteca absurdă din Parlament. La baza vizitei celebrului pugilist ar fi stat însă un om de afaceri, proprietar de cazinou, care nu a reuşit nici mai mult nici mai puţin decât să-şi promoveze afacerea pe spatele celui mai înalt for din România, dacă acest lucru se dovedeşte a fi adevărat. Varianta oficială a poveştii vizitei lui Tyson în Senat  are la bază invitaţia senatorului PNL Ben Ardelean, cel care în aceste zile îşi face un lobby extrem de agresiv (şi lipsit de fair play, furând practic startul în campania electorală) în cadrul PNL Timiş, în competiția privind înlocuirea lui Vasile Blaga în fruntea listei la Senat. Invitaţia adresată lui Tyson se leagă astfel cât se poate de logic.

Dacă va reuşi, prin acest lobby şi folosindu-se de astfel de prilejuri, să se cocoaţe în capul listei, rămâne de văzut. Aceasta este o practică des întâlinită şi de care nici Sălajul nu este străin. Sunt bine-cunoscuţi „politicienii” care au făcut varză listele de la alegerile din iunie, rugându-i pe unii să se retragă de “bună voie”, sau pur şi simplu terorizându-i până la cedarea psihică şi băgarea picioarelor în ea de listă. Astfel, în doar câteva ore, listele aveau un cu totul alt cap decât cel  stabilit firesc iar acest lucru a făcut ca unii să câştige iar alţii să piardă. Până la urmă, o personalitate sportivă de talia lui Tyson poate reprezenta un motiv de bucurie pentru orice ţară care îl are ca oaspete, însă contextul în care acesta a fost adus în România, prezenţa lui în plenul senatului, cu glume proaste, situaţii ridicole în plenul şedinţei, nu sunt lucruri care să ne facă cinste.

Nici nouă, nici celor care l-au adus pe marele sportiv cu scopuri bine stabilite, care se traduc în capital politic şi fireşte, bănesc. Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a fost printre puţinii care au sesizat penibilul situaţiei criticând dur vizita, în acest context, a sportivului. „Cine e Mike Tyson? Înțeleg că vine să ajute PNL la campanie, să rezolve problemele pe care ei nu le pot…? Cred că cei care au făcut această propunere nu au stat să se gândească foarte mult, din păcate. Nu mi se pare că este o propunere foarte onorantă pentru instituția Parlamentului, din contră, îmi pare rău.”, a spus Tăriceanu.

Mulţi au criticat această vizită prin prisma trecutului marelui sportiv, trecut presărat cu ani grei de închisoare, fraude, violuri ori scandaluri cu droguri. Tyson a devenit şi primul sportiv care şi-a mutilat partenerul de meci, lăsându-l fără o ureche. Nu aş bate monedă pe trecutul ‘piperat’ al cuiva într-un astfel de context, în condiţiile în care cu mult mai grave mi se par alte lucruri care bat la ochi în această vizită. Cred că una e să vizitezi Palatul Parlamentului, şi alta să fii adus să participi, cu circ şi panaramă, la şedinţa din Senat.

Până la urmă legendarul boxer şi-a văzut de afacerea lui, asumându-şi cu siguranţă, şi faptul că a fost folosit de cei care au pus la cale această vizită. Nu mai e cazul să vă reamintesc unde a dus ultima “întâlnire” a boxului cu politicul, şi la ce consecinţe a dus aceasta. Nu trebuie înţeles cumva că politica şi sportul nu pot avea sub nicio formă o relaţie legală şi plăcută, atâta doar că la noi, tot ce este atins de politic şi de oamenii care trag sforile în acest imens teatru, ajung aproape toţi să dea cu „subsemnatul” pe la DNA în urma unor astfel de evenimente de toată pomina. Parcă e un făcut!